Prietenie. Încredere şi respect.

Am tinut neaparat sa public o poezie despre persoanele din grupul in care imi pierd timpul.


Pierde timpul intr-o seara

Cu prietenii pe-afara,

Se aduna pe la sapte

Sau pe la sapte jumate.

Lustruiesc gardul din fata

Stau acolo de o viata,

Stau pe la Dennis la bloc

Vecinii nu-i vor deloc.

Au o gasca numeroasa,

Ies toti afara din casa

Stau de vorba, se distreaza

Antuanela abereaza,

Are energie multa

Niciodata nu te-asculta.

E nascuta-n Botosani

Moldoveanca de multi ani.

Are si-o sora blonduta,

Lumea zice ca-I draguta

Dar nu e ceea ce pare

Marusca e schimbatoare.

Si-are o gura cam mare!

Marusca este in clasa

C-o fiinta generoasa.

Alex Simply cica-I zice

Pe fete sa le oftice.

Are blog, scrie de ei,

De toti prietenii mei.

A scris de Gogu fratica,

Al’ cu dacia de-i pica…

Mostenire de la neam

Intri-n ea numai pe geam,

Usa nu i se deschide

Las ca nimeni nu se prinde…

Mai este unu Costica,

La Counter-strike se oftica.

Asta nu are dacie,

Are Peugeot se stie!

Peugeot 206,

Altele nu-s mai frumoase.

O sa aiba un nepotel:

Sa te bucuri ma de el! :D

Vai ce era sa omit…

Mai e in grup un tampit:

E ospatar la hotel

Are freza – aproape chel,

Ii place sa bea de fel

Apa… si cu vin, nitel. :-“

Tereza i-o handbalista,

Este-o fata deloc trista

Prietena buna este

Te ajuta, te iubeste. >:P

Ar mai fi cativa n-tre noi

Dar mi-e lene, sa stiti voi,

Nu ca nu stiu sa fac rime

Dar las’ ca asa-i mai bine.

Dragi prieteni v-am pupat,

Cred ca nu v-am suparat

V-am descris cum am stiut

Dar sa stiti ca pot mai mult.

Hai ca v-astept la o bere,

Sper ca v-a facut placere!

Poezie.

Stateam mai devreme si imi aminteam cat de frumos a fost in copilarie, aducandu-mi aminte de o poezie pe care am citit-o acum ceva timp.

Copilarie
de Rainer Maria Rilke

Si curge timpul scolii-ndelungate,
Cu-atatea spaime vagi, cu asteptare.
Singuratate, vreme-apasatoare...
Si-apoi afara: strazi sclipesc si suna,
Si-n piata zvarle apa o fantana,
Si in gradini, ce lumi nemasurate.
Si in hainuta ta sa treci prin toate,
Cum nimeni n-a trecut si n-o sa treaca:
O straniu timp, o, vreme ce se-neaca,
O, tu, singuratate.

Si sa privesti departe, afara, catre ei:
Barbati, femei; barbati, barbati, femei,
Copii in vii culori si nu ca tine,
Si-aici o casa, uneori un caine,
Si-ncredere si groaza ce mute oscileaza,
O, jale fara sens, o, vis, o, groaza,
O, neagra adancime.

Si sa te joci asa, inel si cerc si mingi,
In parcul ce paleste bland in soare,
Si pe cei mari din goana sa-i atingi,
Salbatacit si orb de alergare,
Dar cu pasi tepeni, mici, tacut, pe seara;
Sa mergi acasa, strans de mana, tare:
O, inteles ce tot mai mult dispare,
O, frica, o, povara.

Si ore-ntregi, la iazu-ntins si sur
Sa-ngenunchezi cu o corabie mica
Sa uiti de ea, caci altele-mprejur
Si panze mai frumoase trec pe unde
Si sa gandesti la chipul mic, obscur,
Sucind din iaz ca iar sa se scufunde.
Copilarie, o, imagini lunecande,
Unde? Unde?